Principiile fundamentale ale dreptului civil

Principiile fundamentale ale dreptului civil reprezintă idei călăuzitoare care guvernează toate regulile unei ramuri de drept şi care reflectă ceea ce este esenţial şi hotărâtor în acea ramură de drept.

Acestea nu trebuie confundate cu principiile care stau la  baza întregului sistem de drept sau cu principiile specifice fiecărei ramuri de drept. Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt următoarele:

1. Principiul garantării proprietăţii

Conform art. 44 din Constituţie şi art. 481 C. civ., statul garantează dreptul de proprietate şi nimeni nu poate fi expropriat, decât pentru o cauză de utilitate publică, cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Art. 136 din Constituţie prevede că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, iar proprietatea privată este inviolabilă.

Dreptul civil reglementează conţinutul dreptului de proprietate (care reuneşte posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunului în cauză), formele dreptului de proprietate (publică şi privată), modurile de dobândire şi de stingere a acestuia şi mijlocul de ocrotire specific (acţiunea în revendicare).

Dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care potrivit legii sau prin natura ori destinaţia lor, sunt de uz sau de interes public. Dreptul de proprietate privată aparţine persoanelor fizice (indivizilor) sau juridice (publice sau private), inclusiv statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care sunt de uz sau de interes privat.

2. Principiul egalităţii în faţa legii civile

Potrivit art. 4 şi art. 6 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor fizice. Sexul, rasa, naţionalitatea, religia, gradul de cultură sau originea nu au nici o înrâurire asupra capacităţii. Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă şi nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege. Acest principiu se regăseşte prezentat într-un mod general în art. 4 alin. 2 şi art. 16 din Constituţie.

În ce priveşte persoanele juridice, art. 34 din Decretul nr. 31/1954 prevede că acestea nu pot avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut. Aşadar, persoanele juridice dintr-o anumită categorie se supun în mod egal legilor civile edictate pentru reglementarea acelei categorii.

Principiul egalităţii în faţa legii civile îşi găseşte expresia în egala capacitate juridică, adică în egala aptitudine de a avea drepturi şi obligaţii şi în posibilitatea egală a tuturor de a-şi exercita drepturile lor subiective.

3. Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale

Art. 1 din Decretul nr. 31/1954 prevede că drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale, materiale şi culturale, în acord cu interesul obştesc, potrivit legii şi regulilor de convieţuire socială.  Conform art. 3 din Decretul nr. 31/1954, drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic şi social. Exercitarea drepturilor civile cu încălcarea acestui principiu constituie un abuz de drept şi se sancţionează ca atare.

Acest principiu se regăseşte şi în diverse dispoziţii ale Constituţiei, precum art. 26.

4. Principiul garantării drepturilor civile subiective

Potrivit art. 3 din Decretul nr. 31/1954, drepturile civile sunt ocrotite de lege. Constituţia conţine numeroase dispoziţii, precum art. 1 alin. 3, art. 18, art. 20-53, prin care se garantează drepturile şi libertăţile fundamentale, precum dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, la sănătate, la libertate, la apărare, la viaţă intimă, familială şi privată, la inviolabilitatea domiciliului, la liberă circulaţie, la moştenire, la proprietate şi altele.

 Art. 52 din Constituţie prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei.